O carte vie e si Exuvii, respirind prin trupurile a nenumarate femei-fetite cu creier masculin care dialogheaza intre ele, se adreseaza una alteia, intr-o miraculoasa resuscitare selfidica, inversind scurgerea timpului (un timp reversibil, un prezent simultan, care devine si cel al cititorului) si creind o intimitate de cuvinte, o simonada care apara de plictiseala, de oroare , de moarte. Un pentacul care invoca puterile scrisului si cititului.
