Literatura ei absoarbe limbaje tehnice, cum proceda si Cartarescu, aici atragind in jocul acesta deglutinant, mestecind cuvinte din registrul prepararii alimentelor. Dar jocul acesta inghite si denumiri stiintifice latinesti imprumutate din botanica si zoologie, pentru care noii scriitori au facut pasiune in copilarie. Ceea ce e caracteristic insa numai stilului Simonei Popescu e acea argheziana tratare a cuvintelor, care nu sint insa puse sa supureze, sa sufere, nu sint frecate de un strat de sticla pisata. „Metafizicul” Simonei Popescu este unul catifelat, ea palpeaza carnea realitatii din jurul ei cu un deget ingeresc, degetul mic de la mina dreapta.
