in Monitorul nr. 66

Volumul Simonei Popescu readuce (fast rarissim!) pofta, lacomia nesatioasa, balaceala nerusinata, copilareasca, batrineasca in textul altcuiva ca-n copaia personala, cu clabuci si zbateri de miini in lichidul devenind aluat, cozonac, oh!, „castel de apa”!! Dilata porii pielii, mintii, ca pe niste pilnii gigante, absorbante, integrindu-se dulce-malefic, pe vecie, metabolismului meu de buchisitor: depinzi, vietuiesti, rezisti, inca rezisti, datorita ei, autoarei, vrajitoarei, tamaduitoarei. Tocmai fiindca nu vrea sa fie, ci sa se salveze doar pe dinsa. Un egoism de-un altruism colosal, precum padurile de marar din cine stie ce poveste. Dizolva amaraciunile in bucurii. O sinceritate dezarmanta, dezarmata, savuros-periculoasa daca nu esti tu insuti antrenat in scufundari la adincimi perfid-voluptuoase.