In 2010, Radu Pavel Gheo isi asuma, pe linga acest, sa-i zicem, risc, si un altul, acela al adaptarii unei structuri traditionale circulare, cu un text deschis si inchis de un Prolog, respectiv un Epilog, incadrind cinci parti ale romanului care se vrea o calatorie inapoi (Romania ceausista din deceniul 1970-1980) si inainte (anii postrevolutionari). Exista, in ansamblul cartii, o „fereastra” spatiala – lumea americana a emigrantilor din Los Angeles, orasul iluziei si al pierzaniei, epilogul aducindu-ne, osteniti si meditativi, pe corabia greoaie a lui 2008, din nou in tara, in Romania tuturor crizelor noastre… Plimbarea narativa ne familiarizeaza treptat cu lumea satului banatean Teicova din apropierea Oravitei, apoi – contrapunctic – privirea se muta pe harta, in judetul Iasi, la Iacobenii-Noi, ulterior chiar in orasul Iasi, la casa Pogor, in lumea pestrita si contradictorie pe care autorul cartii pare s-o cunoasca din interior, descriind-o cu un soi de tandrete ironica. In ciuda acestor glisaje temporo-spatiale, structura cartii se mentine la nivel sferoidal, simetriile fiind asigurate fie prin aranjarea ca atare a celor cinci parti si a capitolelor aferente, fie prin prezenta unor personaje simbolice – Dumnezeu si Sf. Petru, in varianta arhicunoscuta a celor doi batrini, calatori incognito pe Pamint – reflectori care deschid si inchid cartea, patronind destinele protagonistilor.