in Contrafort nr. 9-10

Vara secolului, pe linga biografiile intime pe care le developeaza, musca fotografic si din ceea ce numim intr-un mod egocentric „spiritul epocii”, ne ofera din plin imaginea unui tablou social, gradul de civilizatie (la Berlin, in 1913, functionau peste 200 de cinematografe), preferintele in materie de moda, curiozitati amuzante, fapte abominabile, dar si zbuciumul launtric al protipendadei. Chiar daca au trecut mai bine de o suta de ani, constatam oarecum contrariati ca preocuparile societatii actuale sint aceleasi, temeri si ruminatii comune, aceiasi dusmani imaginari („pericolul tehnicii si mecanizarii”), aceleasi ipohondrii. Coexistau, in ciuda diferentelor ireconciliabile, reticenta fata de nou si explozia experimentului, iata ca „civilizatia spectacolului” nu era doar o scurgere lenta, insesizabila prin istorie, ci o permanenta vorace.