A. C.: Cartea de la capatul lumii. La un pas de Paradis: doua luni in Noua Caledonie si o saptamina in Vanuatu poate fi numit jurnal de calatorie?
I. T. M.: Poate fi numita si asa. A fost o experienta unica pentru ca toata povestea s-a intimplat pe Internet. Pe masura ce am scris pentru aceasta carte, am trimis textul la editura. Nu am mai recitit la final. E ca interviurile in direct, live: ce am spus o data a ramas, nu puteam sa revin asupra celor scrise. Iar in momentul in care, dupa doua luni, am venit la Bucuresti, am lansat cartea chiar pe aeroport. Deci a fost tiparita in timp real. Bine, am trisat un pic, pentru ca am stat doua luni in Noua Caledonie si ultima saptamina am fost in Vanuatu. Am ales sa ies din teritoriul caruia i-am dedicat cartea ca nu cumva sa se intimple ceva si sa regret ca nu am scris.
A. C.: De ce Noua Caledonie?
I. T. M.: Pentru ca acolo este foarte departe, ar fi raspunsul. Am aflat de Noua Caledonie de la viceprimarul Toulon-ului care a fost medic acolo trei ani. Stateam de vorba cu el si cu sotia lui si am zis ca eu cred ca aici e Paradisul terestru, in Provence. Si sotia lui a spus, nu, Paradisul e in Noua Caledonie. Atunci mi-a venit aceasta idee, sa merg pina la capatul lumii. Am cautat, am vazut ca acolo inca se mai traieste in triburi, triburi care au site-uri pe Internet, pentru turisti. Ca acolo exista limbi pe cale de disparitie. Limbi pe care socoteam eu ca Internetul ar putea sa le salveze inmagazinindu-le si trezind sensibilitate opiniei publice fata de ele. Acesta a fost motorul care m-a dus acolo. Sigur ca am mers cu o preconceptie, dar realitatea a fost alta. Am fost mai aproape de triburi decit imi imaginam. Ma imaginam mergind si observindu-i de la distanta, dar am avut sansa sa fiu ghidat de un bun prieten chiar in tribul lui, am stat acolo citeva zile. Si asa s-a nascut cartea asta. O calatorie este un fel foarte important de a cunoaste.
