in Romania literara, nr. 46

Ceea ce s-a remarcat mai rar este ca intotdeauna Andrei Oisteanu alege teme aflate la marginea interesului lumii academice romanesti, care necesita deopotriva curaj intelectual si etic, nestrabatute de nimeni altcineva, in pofida realei lor importante. Si Imaginea evreului in cultura romana, si Narcotice in cultura romana, ba chiar si Religie, politica si mit. Texte despre Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu sînt carti care infrunta prejudecati si – aspect deloc neglijabil – sincronizeaza cultura noastra cu tendintele contemporane. Astfel, despre o „problema evreiasca”, de pilda, se vorbeste la noi inca din perioada pasoptista, daca nu si mai devreme. Totusi, cercetarea lui Andrei Oisteanu a fost prima care a furnizat tabloul sinoptic al modurilor in care majoritatea de la noi s-a raportat la minoritatea evreiasca, in timp, pe baza de texte, nu de atitudini ideologizate.