pe lapunkt.ro

Puritate este titlul acestui roman, iar puritatea este, in economia cartii, un fel de idee-regulativa. Personajele se misca pe diverse axe ale acesteia – se iubesc, se deprima, decad, aproape ca se ucid, se ranesc, renasc. In prezentarea de la Polirom a editiei romanesti a Puritatii exista un alt citat foarte bine ales care se leaga de ideea schitata mai sus: anume, ca puritatea e un fel de axa majora a cartii. Iata acest citat (conform Booklist): «Franzen a creat o instalatie de secol XXI, exprem de captivanta si de provocatoare». Instalatie – termenul mi se pare a fi unul excelent gasit. Prin urmare, intr-o propozitie spus: «Purity este in mod fundamental un roman despre instalatia (Im)Puritatii». As indrazni sa spun chiar mai mult in directie rezumata mai sus: marile romane – ca uriase agregatoare de stil, de sens, experiente, de discipline, de perspective -, poate mai mult decit oricare alte produse culturale sau, este dincolo de orice dubiu, mai mult decit majoritatea, sint instrumente de lux cu ajutorul carora ne si citim. Ele sint asa de mari, imi vine sa spun, si pentru ca sint despre noi si fiindca ne dau ocazia sa ne citim cum nu o putem face altfel, in conditii asa zicind „normale” sau uzuale. Din acest motiv, Puritate este si despre instalatia Impuritatii noastre. Sintem acolo – in acest roman, in magma lui de sensuri; fiecare in felul sau, fiecare cu verticalele, orizontalele, aspiratiile, iluziile, subteranele si „incaperile” infricosatoare ale sufletului sau…