Tismaneanu are un merit imens in renuntarea la epitete in analiza comunismului romanesc. Cind el a inceput sa-si scrie articolele in tara “ si mai apoi cartile “, era inca vremea in care comunistii erau <>, <>, <> si cam tot ce va puteti imagina ejusdem farinae. Pe un ton sobru si ironic cit nu deranjeaza, el a fost primul (sau primul contemporan cu noi, dupa Ghita Ionescu si Vlad Georgescu) care a intuit ca forta persuasiunii, pentru generatia care va veni, nu va sta in adjective, ci in rationamente. De exemplu, capitolul secund al cartii sale vorbeste despre comunistii romani din interbelic ca despre o <>. E prea elegant? E prea magulitor? In opinia mea, este exact ce si cit trebuie si nimic mai mult.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri