Istanbul Istanbul este un roman ce are in centru deopotriva iubirea fata de un oras privit din multipele unghiuri, dar si puterea povestilor de a aduce in interior lumea inaccesibila de afara, de a atenua suferinta ori de a ajunge la adevaruri incomode. Un doctor, un student, un frizer si un taran batrin sint acuzati de anarhism, intemnitati si torturati consecvent in subteranele Istanbulului. Mintea, obisnuita cu viteza lumii de la suprafata, trebuie sa se adapteze unui alt ritm. Le e greu pina sa se si recunoasca. Nu au la indemna pentru a supravietui decit cuvintele si imaginatia. Dupa modelul Decameronului, in fiecare zi, timp de zece zile, cite unul dintre ei spune o poveste imaginara care se amesteca cu povestea tragica a prezentului in care traiesc, dar si cu povestea propriului trecut, toate integrate in povestea unui Istanbul al zilelor noastre. Din fiecare poveste cresc alte povesti, in subteranele unui oras de poveste. Daca in fundal se proiecteaza monstruos politica, in temnita cresc povesti despre bunatate si iubire.
Granita dintre fictiune si realitate devine foarte fragila. Dincolo de betoane goale, mincarea stricata, durerile torturilor indurate, dincolo de timpul care sta in loc si face totuna ziua cu noaptea, adincindu-se si latindu-se chinuitor, dincolo de oamenii care isi incolacesc talpile desculte ca sa se incalzeasca in celula lunga de doi metri si lata de un metru, traiesc mai ales povestile, dar, ca si Istanbulul, au si ele chipuri diverse.