Dupa aia, mi s-a parut ca scrisul e ceea ce mi se potriveste si este oaza mea de supravietuire. Cind m-am instalat si eu in scris, cel mai iubit fiu al poporului, tovarasul Ceausescu, m-a aruncat peste granita. Si, dintr-odata, m-am trezit in alta limba, in alta cultura. Nu stiam engleza deloc cind am ajuns in America. O anumita tenacitate poate m-a salvat, de altfel profesorul Nemoianu m-a definit cindva ca sint un amestec de timiditate si tenacitate. Poate ca e adevarat. Oricum, am trecut prin tunelul asta, sint acum aici, ma vedeti, tot mai tinar, si am venit sa-mi spun povestea mea si a generatiei mele numita in Romania, poate pe drept cuvint, „generatia expirata”. (ride) Oricum, sint aici, mai continui sa citesc, din cind in cind mai si scriu cite ceva, totul s-a incetinit, bucuriile s-au imputinat. Sper ca timpul sa mai aiba rabdare cu mine.
