pe Suplimentul de cultura nr. 530

Noul sau roman, Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrela… se adreseaza, intii de toate, unui cititor care trebuie sa se defineasca in functie de ceilalti cititori. Iubirea din titlu e mai degraba un pretext, o momeala pentru cititorul ocazional – un cititor „umbrela”, ce parcurge „pe sarite” cartea, repede ambetat si nerabdator sa descopere cu minimum de mijloace ceva cit de cit narcotic. Naratiunea de tip umbrela va fi si ea fragmentara si ambigua, nerespectind ceea ce recomanda naratiunea „pantof”: linearitate, constructie, finalitati limpezi. Nu va fi greu sa va imaginati cum ar fi iubirile de acest fel. Nici memoriile. Conceptele cu nume banale prind cititorul in jocul onomastic. De care nu poate scapa curind. Asadar, el va fi pregatit sa asiste la spectacolul pregatit in detaliu. De asta data, scena e un intreg oras, un teritoriu arondat teatrului: Avignon. Aici, Festivalul de Teatru raspunde unui imaginar vechi si mereu actual. Anume, lumea intreaga sa fie o scena. Paradisul posibil.