in Catavencii

Marea intrebare a acestei carti speciale e cum pot trece printr-un razboi de o infioratoare cruzime, fata de civili si in special fata de evrei, oameni sensibili si cultivati, nemti si romani cu inclinatii artistice, si care sint deprinsi sa gindeasca cu capul lor, nu sa se lase manevrati de propaganda oficiala. De aici creste arborele stufos al romanului lui Soviany despre normalitatea oficiala si despre nebunia celor care nu vor sa creada in aceasta normalitate impusa. Dar mai ales despre intrebuintarea propagandistica a artei si despre tragedia ei cind se vede transformata in pretext si justificare pentru crime de razboi.
Soviany isi construieste romanul ca pe un soi de replica in proza la operele nibelungice ale lui Wagner, cele dupa care se innebunea Adolf Hitler. Mi se pare insa o aiureala orice incercare de suprapunere a lui Wagner cu romanul lui Soviany si discutia despre un asa-zis roman al replicii in proza a nibelungilor. Romancierul isi pastreaza toata libertatea de miscare in cartea lui, chiar daca o organizeaza in cinturi si chiar daca titlurile sale din aceste cinturi trimit la Wagner.
Cred ca modelul pe care l-a avut in cap Soviany cind a scris acest roman a fost Ulise al lui Joyce, caruia romancierul nostru a vrut sa-i dea o replica peste timp.