in Luceafarul de dimineata nr. 4

Trilogia Corso (Cartea Romaneasca, 2015) materializeaza un proiect epic solid al scriitorului timisorean Daniel Vighi, impunind atentiei un spatiu cu aventurile sale reale si livresti, intr-o provocatoare pendulare dinspre trecut inspre prezent. Mai precis, cele trei romane ale trilogiei compun o fresca a regiunii vestice, preponderent definita de Timisoara si imprejurimile ei, simbolic extinsa pe parcursul mai multor decenii (anii ’50-’90 ai secolului trecut). Asezindu-se in vecinatatea experimentului textualist, volumul de fata propune o scriitura complexa, incitanta nu doar sub raportul mesajului, ci si al limbajului, cu trimiteri directe sau subtile si fine aluzii. Cititorul trebuie sa depaseasca acest prag al alambicarilor textuale in special in primul volum, apoi, testul de rezistenta fiind trecut, incepe revarsarea de afluenti, mai lina, aducind in istoria mare mici povesti de viata, semnificative insa pentru ineditul lor si pentru culoarea epocii.