22

O istorie globala a comunismului romanesc, a institutiilor sale, a propagandei, a represiunii, a opiniei publice are nevoie de acest gen de microistorie a elitei, axata atit pe figuri individuale, cit si pe mentalitati si comportamente de grup modelate ideologic. Aceasta cu atit mai mult cu cit comparatia cu elitele comuniste maghiare, cehe sau poloneze este mereu prezenta de-a lungul cartii lui Vladimir Tismaneanu, pentru ca trasaturile stalinismului romanesc, fie el infeudat Moscovei sau antisovietic, sa apara mai limpede. Cu atit mai semnificativa si plina de consecinte apare absenta unor corespondenti ai lui Gomulka, Imre Nagy sau Dubcek in galeria liderilor comunisti romani. Astfel se explica nu doar preeminenta logicii staliniste pina in ultima zi a comunismului romanesc, ci si irezistibila ascensiune a lui Ion Iliescu in anul I al postcomunismului. Cimpul magnetic al leninismului fondator si al stalinismului national al defunctului PCR a continuat sa actioneze asupra societatii romanesti de dupa 1989, dar cordonul ombilical ce ne mai leaga si astazi de trecutul leninist-stalinist pare, insa, ca s-a mai subtiat. Imbogatind memoria noastra critica relativa la acest trecut, Stalinism pentru eternitate este unul dintre dizolvantii cei mai necesari ai acestei tragice legaturi.