in Luceafarul nr. 6 (1072)

Lecturind lucrarea [Sexualitate si societate. Istorie, religie si literatura], ai efectiv senzatia exhaustivitatii, impresia ca exegetul epuizeaza subiectul. O ia usor pe calupuri tematice (Ius primae noctis in Antichitate , apoi in Evul Mediu, intersectind marturiile religioase si istorice cu cele literare), apoi face, cu acribia-i cunoscuta, vaste ocoluri privitoare la multiplele „drepturi” sexuale ale suzeranului, beizadelei, mosierului, staretului, socrului s.a.m.d., analizeaza felul cum se manifesta erosul in sexualitatea locuintei, a parului, a piciorului, a limbajului, in relatiile magico-erotice etc., pentru a finaliza, apoteotic, cu Avangardistii si „erotizarea proletariatului”. Totul exemplificat din belsug cu citate care de care mai savuroase. (…) Sexualitate si societate e o carte ce nu trebuie sa lipseasca de pe primul raft al oricarei biblioteci ce se respecta. Si sint foarte curios spre ce domeniu neasteptat, „tabu”, se va indrepta Andrei Oisteanu in continuare.