in Observator cultural

Pentru cititorii obisnuiti cu histrionismul poetic al Norei, cu extravaganta cu care poezia ei a ocupat mereu (si a generat) spatii bogate, acest nou volum va surprinde prin contrast. Aici nu mai avem dramatismul luxuriant, provocator, din Lebada cu doua intrari, ci o lapidaritate cu aer de colaj spontan, dar nu mai putin acaparant. ascula cum pling parantezele este o carte de o mare discretie a marturisirii poetice si deschide un spatiu in care rigoarea formala, exersata cu asiduitate, nu face decit sa asigure conditiile cele mai prielnice pentru ca jocul cu limbajul, cu bagajul poetic (chiar cu balastul poetic al unei intregi literaturi) sa devina posibil. Este, fara indoiala, un flirt explicit cu dadaismul, in care Nora Iuga redescopera deschideri in continuare tentante. Chiar titlurile din acest volum pot, la o adica, sa lege un intreg poem in maniera dada, iar cititorul curios nu are decit sa parcurga cuprinsul cartii nu ca pe ceea ce este, ci ca pe o pagina cursiva de poezie. E, as zice, surpriza cea mai bine ascunsa din toata cartea, in ton cu discretia care organizeaza regulile acestui joc nou, vesel-trist, in care e loc, dincolo de orice, pentru foarte multa dragoste, pentru o forma de speranta stenica, mai degraba rara in poezia buna.