in Infinitezimal nr. 6

Lumea ca arhitectura logocentrica este o tema preferata a lui Matei Visniec. Se poate spune ca in scriitura lui Visniec are loc un joc al compensarii, in care cuvintele cistiga corporalitate, iar singurul organ ramas vizibil al fiintelor este limbajul. In Cafeneaua Pas-Parol, personajele se afla intr-o asemenea stare de transparenta incit isi pot citi unul altuia gindurile. Manase Hamburda ajunge la concluzia ca limbajul este doar o prelungire a inefabilului si tot el pune egal intre dimensiunea interioara, exterioara, divina si textuala a primejdiei, aceasta din urma nefiind altceva decit cuvintul. Alt personaj, Epaminonda Bucevschi, scrie un jurnal in care literele iau forma starii lui emotionale. Ele sint fie caligrafice, fie salbatice, scanindu-i starea si lasindu-l descoperit in fata ochilor cititorilor.