pe blog.libris.ro

Intr-un context inflamat de suspiciune, frica, miscari extremiste, simplificari mediatice ca reactie la actiunile teroriste, la ascensiunea fanatismului cultural sau religios in Europa, in lume, in apropierea sarbatorilor pascale care, pe de alta parte, indeamna la intelegere, la empatie, la admiratia spiritului de sacrificiu si la iubire, am dat peste romanul semnat de Margaret Mazzantini: Marea, dimineata.
O poveste inedita, cu teme provocatoare, de actualitate, dar si cu o sensibilitate si un mesaj pacifist, care dezvaluie emigrantii in vulnerabilitatea lor deplina. E vorba de un roman structurat pe doua planuri, legate spatial, temporal de un singur martor tacut, simbolic, cea care apropie si desparte in aceeasi masura povestile, protagonistii: Marea Mediterana. (…)
Marea, dimineata este o poveste care subliniaza faptul ca ideea de acasa nu tine cont (doar) de origine si identitati marcate in acte, ci e legata de raportarea particulara pe care o fundamentam cu un mediu, indiferent cit ne e el de strain, din punct de vedere geografic si cultural, la prima vedere, de locul pe care ajungem sa-l respectam si sa-l asumam ca fiind parte din noi, dincolo de categorii si etichete politice si culturale retetate ideologic.