pe facebook.com

Pascal deseneaza corabii de Radu Niciporuc – o surpriza foarte mare pentru mine (pozitiva, fireste), practic, o descoperire. O carte de proza scurta nu doar foarte bine scrisa, ci si foarte interesanta, unica in felul ei. Si autorul cartii, dar si personajele sint oameni ai marii. Dupa ce venea din voiaje, Radu Niciporuc le povestea prietenilor despre ce l-a impresionat – locuri, oameni, intimplari… Acestia il ascultau cu gura cascata si-l indemnau sa-si scrie povestile. Radu Niciporuc s-a impotrivit cit a putut, dar pina la urma s-a lasat infrint, spre binele tuturor. Faptul ca aceste povesti au fost mai intii povestite de nenumarate ori se vede, avem un scriitor cu o pofta de povestit imensa, ceea ce ne aminteste de Ion Creanga. Fiind legata de mare, avem o lume ciudata pentru noi, originala, altfel, o atmosfera ca-n filme, personaje puse in situatii limita, locuri de care doar putem sa citim, situatii extreme, oameni disperati, singuri, gelosi, sariti de pe fix, oameni de mare pensionati in blocuri cu lift nefunctional. Naratorul e ca o camera vie de filmat – observa, vede, inregistreaza, participa la actiune. Mai importante pentru Niciporuc sint personajele. Le vedem si prin ochii naratorului, prin actiunea lor, dar si prin descrierea lor de alte personaje. Nu e neaparat/numai o carte de calatorie, pe Radu Niciporuc interesindu-l cel putin la fel de mult si caracterele, deosebite din start, si soarta oamenilor, si rolul lor intr-o parte sau alta a globului. O carte social-psihologica, din care Radu Niciporuc ar fi putut face lejer un roman (sau mai multe). O carte care se citeste cu mare placere, dar va recomand s-o parcurgeti fara graba, sa cititi cite o proza pe zi si sa va bucurati de ele pe rind.