Iran – tara bunicului Babai „cu gust de rodie”, tara pe care, pe patul de moarte, i-o trece – in suflet – nepoatei sale. Iran e si tara care devine a Delphinei Minoiu – caci, la putin timp dupa ce moare bunicul sau, din intimplare & din destin, ajunge la Teheran. Vrea sa stea acolo o saptamina. Ramine ceva mai mult decit atit: zece ani. Va scriu din Teheran e povestea – cu gust de rodie, negresit! – acestei sederi emaptice si extraordinare. In chip firesc, e o poveste despre regasirea radacinilor, dar si despre multe altele – nu in ultimul rind, despre politica de acolo, intr-una dintre perioadele de mari turbulente care au incearcat aceasta tara.
Mai mult decit despre Istorie – sint in carte, tin sa mentionez neaparat aceasta, pagini pretioase despre culorile si curentele politice (si religioase) ale Iranului de astazi – cartea aceasta este una a detaliilor. Este, risc sa formulez asa, mai ales despre Iranul „mic”, despre Iranul detaliilor care se sustrag implacabilei Istorii. Si de aceea, dintre paginile ei ajunge pina la noi, cititorii, „gustul de rodie” al acestei tari.