in revistadepovestiri.ro

(…) In urma nu mai e nimic este numit de autor „roman”, in mod subversiv, pesemne. Insertiile poetice uneori halucinante, stagnarea naratiunii in fragmentele ce-l privesc pe calugarul Teofil, alambicul textual din a treia parte fac din In urma nu mai e nimic un hribrid poetico-romanesc, mai apropiat de lirica decit de naratiune. Subtitlurile fac parte si ele, desigur, din jocul scriitorului cu propriile texte si cu literatura in genere.
Romanul lui Cosmin Perta nu a mai fost pentru mine experienta neasteptata din Teofil si Ciinele de lemn, ci mai degraba una indelung asteptata si deloc dezamagitoare, pentru ca am regasit un stil constant in tentativa lui de a provoca cititorul, de a forta limitele romanescului si de a lasa in urma o puzderie de intrebari, in locul unor raspunsuri.