in Suplimentul de cultura nr. 520

G. N.: Ce posibilitati intrevedeti in cercetarea de istorie literara? Ma gindesc aici, inainte de toate, la doua subiecte pe care le-ati abordat: exilul si inchisoarea.
M. A.: Daca-mi este permis sa raspund la o intrebare atit de totala, as raspunde ca posibilitatile sint nelimitate, pentru ca, scriind despre literatura, scrii despre oamenii care se reflecta in texte si, in primul rind, scrii despre tine. Din fericire, nu cunoaste toata lumea alfabetul. Chiar daca n-ar fi o parte importanta a istoriei umanitatii, istoria literaturii este o ocupatie delectabila, care da mari satisfactii. In orice caz, daca mi s-ar da o a doua sansa, as face tot asta.

G. N.: Are sens sa calatoresti, chiar si imaginar, daca norii de deasupra fruntii nu schimba starea de spirit?
M. A.: Nu stiu, mie, in general, meteorologia imi schimba dispozitia, iar geografia si mai si. E adevarat ca, dupa ce am inceput sa calatoresc, mi-am dat seama ca a calatori in realitate si a calatori in realitatea cartilor inseamna oarecum acelasi lucru. Dar numai dupa. Deci, da, are sens. E chiar foarte important sa calatoresti, sa te asezi in alte peisaje, sa te compari cu alte geografii.