pe postmodern.ro

Prin aceste doua nuvele, Stefan Zweig devine un observator pe cit de sfredelitor, pe atit de tolerant si discret, al unei feminitati necunoscute in vremea lui, pe al carei tarim, banuit a fi populat de isterie, demonstrativitate, frivolitate sau excentricitate in slujba seductiei, putini scriitori au reusit sa se abata evitind ispita de a transforma dramele protagonistelor in episoade patetice, superficiale. La inceputul incursiunilor psihanalitice in universul feminin, Zweig pastreaza misterul si cheama imediat ambiguitatea stranietatii pentru a-i salva eroinele de la privirile indiscrete. El nu vrea sa le dea in vileag, nici sa le vindece, deoarece vrea sa le pastreze intacta esenta unei feminitati indescifrabile, pe care orice tentativa de a o dezveli de secrete devine cel mult o farsa nereusita, ce se poate intoarce impotriva indiscretului.