in Observator cultural

Exista multa savoare in scrisul lui Daniel Vighi. Asta in conditiile in care subiectele tratate sint de o gravitate extrema. Numeroasele povesti cu securisti, cu informatori, cu agenti acoperiti, cu agenti dubli si cu agenti dublu acoperiti fac posibila o „lectura” „la firul ierbii” a unei lumi stranii, austere si apasatoare. Sarjele ironice si autoironice ale protagonistilor – dincolo de faptul ca fac lectura mai placuta – creeaza, toate la un loc, o stare de tensiune aproape paroxistica din punct de vedere existential. Si asta pentru ca – nu-i asa? – „comedia este ultimul stadiu al tragediei” (Albert Camus). Dar nu neaparat despre comedie e vorba aici, ci despre o comedie in toata regula. O lume populata cu tot felul de insi care, prin relatarile lor, creeaza o intriga multipla si ambigua.