Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Doina JELA in dialog cu Eli BADICA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 108 views
E. B.: Cum v-ati documentat pentru aceasta carte?
D. J.: Nu m-am documentat, propriu-zis. Decit pe masura ce scriam, daca trebuia, de exemplu, sa-l fac sa creada pe cititor in realitatea celor scrise si descrise, am intrebat tot felul de specialisti, am cautat in enciclopedii, albume, filme. Pentru nume de plante, de pilda, pentru a convinge in legatura cu competentele lui Digei in dendrologie, care nu-s si ale mele; ale lui Rafael, in pictura tematica, care, de asemenea, nu e specialitatea mea; ale lui Vlad Cernescu, in pescuit, care nu numai ca nu ma pasioneaza, dar ma si plictiseste. La fel cu geografia, distantele, cu colectia de la Topalu etc. Cu concertele de la Ateneu, din jurnalul lui Digei, n-a trebuit sa ma documentez. Exista zone unde biografiile noastre coincid, si aceasta e una. Dar asta nu inseamna ca nu am pastrat toate programele de la Ateneu, si le-am mai si incurcat, astfel incit minunatul meu redactor, Adrian Botez, intrat in jocul inselatoriei mele nevinovate, travestite in rigoare, le-a verificat la singe si le-a corectat sever. Asa incit, in jucareaua asta, cititorul interesat poate sa gaseasca si programul de la Ateneu din lunile septembrie -decembrie 2012. Dimpotriva, dosarul lui Vlad Cernescu, inventat de la primul si pina la ultimul document, a iesit firesc, dupa ani de citit in arhive mii de pagini, cu toate speciile esteticii securistice: raportul, nota informativa, inregistrarea cu microfonul, ascultarea convorbirii telefonice, declaratia, comentariul sefului ierarhic etc. etc. Este o varietate stilistica uluitoare acolo, pe cit de abjecta, pe atit de fascinanta. Cineva care a citit intr-o cheie inadecvata, a crezut ca am reprodus in acest dosar prozele mele din tinerete, din narcisism si ca sa nu se piarda, si nu pentru a vedea decalajul fata de autocenzura, liber consimtita, preventiva a acelor vremuri si selectia temelor acceptabile. Tot de aceea, naratoarea corecteaza si propria poveste, scrisa in urma cu 20 de ani. Fiindca in 20 de ani perspectiva se schimba, informatia se adauga si o modifica. Ca in diagrama Ishikawa, nu?
D. J.: Nu m-am documentat, propriu-zis. Decit pe masura ce scriam, daca trebuia, de exemplu, sa-l fac sa creada pe cititor in realitatea celor scrise si descrise, am intrebat tot felul de specialisti, am cautat in enciclopedii, albume, filme. Pentru nume de plante, de pilda, pentru a convinge in legatura cu competentele lui Digei in dendrologie, care nu-s si ale mele; ale lui Rafael, in pictura tematica, care, de asemenea, nu e specialitatea mea; ale lui Vlad Cernescu, in pescuit, care nu numai ca nu ma pasioneaza, dar ma si plictiseste. La fel cu geografia, distantele, cu colectia de la Topalu etc. Cu concertele de la Ateneu, din jurnalul lui Digei, n-a trebuit sa ma documentez. Exista zone unde biografiile noastre coincid, si aceasta e una. Dar asta nu inseamna ca nu am pastrat toate programele de la Ateneu, si le-am mai si incurcat, astfel incit minunatul meu redactor, Adrian Botez, intrat in jocul inselatoriei mele nevinovate, travestite in rigoare, le-a verificat la singe si le-a corectat sever. Asa incit, in jucareaua asta, cititorul interesat poate sa gaseasca si programul de la Ateneu din lunile septembrie -decembrie 2012. Dimpotriva, dosarul lui Vlad Cernescu, inventat de la primul si pina la ultimul document, a iesit firesc, dupa ani de citit in arhive mii de pagini, cu toate speciile esteticii securistice: raportul, nota informativa, inregistrarea cu microfonul, ascultarea convorbirii telefonice, declaratia, comentariul sefului ierarhic etc. etc. Este o varietate stilistica uluitoare acolo, pe cit de abjecta, pe atit de fascinanta. Cineva care a citit intr-o cheie inadecvata, a crezut ca am reprodus in acest dosar prozele mele din tinerete, din narcisism si ca sa nu se piarda, si nu pentru a vedea decalajul fata de autocenzura, liber consimtita, preventiva a acelor vremuri si selectia temelor acceptabile. Tot de aceea, naratoarea corecteaza si propria poveste, scrisa in urma cu 20 de ani. Fiindca in 20 de ani perspectiva se schimba, informatia se adauga si o modifica. Ca in diagrama Ishikawa, nu?
Related products