in Actualitatea literara nr. 55-56

Studiile si eseurile profesorului Eugen Negrici sint veritabile pepiniere de expresii, formulari, „ziceri”, sintagmatice insolite in asemenea masura, incit se cer irezistibil furate, intrind astfel in uzul curent, fara a mai pastra amintirea genitorelui. Exempli gratia, „expresivitatea involuntara” a facut cea mai eclatanta cariera, fiind insusita cu dezinvoltura de te miri cine, ca un bun devenit de uz obstesc. Nu altfel a procedat si susscrisul acum, insusindu-si sintagma titulara a acestor insemnari. Am ales-o dupa un laborios survol retrospectiv peste opera profesorului, deoarece mi se pare ca sugereaza cel mai exact profilul intelectual al d-sale. Chiar daca insemnarile de fata se limiteaza doar la recentul jurnal, Sesiunea de toamna, care, ca specie si pondere a autoreflexivitatii, e oarecum excentric fata de itinerariul urmat de operele care l-au consacrat, titlul acesta ramine tot definitoriu pentru autor.