pe catavencii.ro

In Adio, arme si in Pentru cine bat clopotele, Hemingway are grija, iritant pentru mine, sa-ti arate ca nu e doar un pirlit de reporter care s-a apucat de proza, ci ca are si o gindire de moralist travestit in prozator, cu care te bate la cap, ca nu care cumva sa-ti scape chestia asta.
In ultimul lui roman, Hemingway nu mai vrea sa demonstreze nimic. Stie ce poate si, la fel ca in marile lui povestiri, i se rupe de opinia criticilor. Il poti recunoaste pe Hemingway in personajul lui, pictorul Thomas Hudson, dar simti, totodata, ca romancierul s-a plictisit sa tot joace din umbra rolul protagonistului, chiar daca o face si aici. La fel cum s-a plictisit si de stilul romanelor sale dinainte. De aici senzatia ca il recunosti si nu prea pe Hemingway, ca si cum si-ar lepada o piele, aceea a romanelor scrise pina atunci, si inca nu stia cum va arata in pielea cea noua.