in Familia nr. 2

Sub impulsurile capricioase ale naratorului, restabilirea faptelor nu urmeaza mai niciodata o logica traditionala, ci mizeaza cind pe arta tergiversarii, cind pe elan anticipativ. Constanta pe toata durata romanului, tonalitatea sarcastica si alerta in care sint conspectate faptele intretine peste tot un stil oral, complice si mereu aplecat la urechea cititorului, de factura jurnalistica pe alocuri. Ramine, dincolo de toata aceasta comedie umana, un desen social realist si de actualitate, pe care Petru Cimpoesu il schiteaza cu fler analitic in cele mai degenerate viscere ale sale. Un roman „prietenos cu cititorul” (cum il numea Nicoleta Clivet-Cernea intr-un articol din Vatra) e Celalalt Simion, care fara pretentii moraliste explicite, scoate in relief, ca in tablourile lui Bosch, conturul ingrosat al decadentei umane.