in Ateneu nr. 559

Inainte sa ma apuc sa citesc romanul Vremea Moroiului, am parcurs scurtul „aparat critic” de pe coperti. Mi-am facut o idee despre continut. Dar cind am intrat in carte, surpriza a fost enorma. (...)
Si ce ma bucura este ca, nu demult, am citit un alt roman la fel de bun, cel al Doinei Rusti, Manuscrisul fanariot. Adica, avem si romane si romancieri. Doina si Viorica [Viorica Raduta]... sint doua prozatoare total diferite, dar care sint in virful piramidei, intra intr-un top ten al prozei romanesti de azi. Doina (adica proza ei), cu un termen din jazz, este cool. Destinsa, levantina, mateina, agopianesca. Viorica este hot. Nevrotica, intunecata, gotica. Doina are o minunatie de fraza cu imbinari lexicale uimitoare, Viorica este o performera a expresivitatii. Doina este o povestitoare ca un fluviu ce curge calm, continuu si de neoprit, Viorica o vizionara ce produce o structura a intregului ca o holograma: in fiecare pagina se afla intregul...