in Observator cultural, nr. 554

Asa cum subliniaza Andrei Oisteanu, in ultima editie a cartii Narcotice in cultura romana (Polirom, 2014), Jim Morrison a fost student la UCLA (University of California – Los Angeles) in perioada 1964-1965, cind acolo preda Mircea Eliade, existind posibilitatea ca solistul sa fi asistat la cursurile istoricului religiilor. Putinor artisti li s-ar potrivi, de o asemenea maniera, descrierea facuta de Eliade, in Istoria credintelor si ideilor religioase, extazului dionisiac, care «inseamna, inainte de toate, depasirea conditiei umane, dobindirea unei libertati si a unei spontaneitati inaccesibile oamenilor. Ca printre aceste libertati a figurat si eliberarea de interdictii, de reguli, de conventii de ordin etic si social, pare sigur. Ceea ce distinge, totusi, pe Dionysos si cultul sau nu sint crizele psihopatice, ci faptul ca ele erau valorizate ca experienta religioasa» . Live-ul morrisonian constituia, adesea, o transa publica, o rebeliune extatica.