I-am citit lui Cioran o carte, in timpul facultatii... l-am citit temeinic dupa 1990, cind aveam deja niste volume publicate si altele scrise si in curs de publicare. Citindu-l, m-am simtit uneori confirmata, in sensul ca uite, mai e unul care simte la fel... Cred ca in amindoi vorbeste acelasi fond – poate general uman, poate numai romanesc – al greului de a fi pe lume. Pentru unii oameni viata este grea si exista o greutate de a fi viu si de a ramine viu. Cred ca apartin, structural, aceleiasi familii sufletesti ca si Cioran. Asta nu-mi da un plus de valoare, nici pomeneala, am cunoscut oameni necultivati si nescoliti, cu 7 clase, care fac parte din aceasta familie, din aceasta tipologie psihica. E ceva cu care te nasti... Am scris despre Cioran doua carti si o puzderie de studii si eseuri. Sigur, cea mai dificila a fost Cioran sau un trecut deocheat, din 1999, pe care am tot completat-o, pe masura ce au aparut noi documente... Pentru ca i-am studiat cu de-amanuntul dimensiunea politica extremist-totalitara a operei si am facut harta precisa a problemei in opera lui, i-am facut autorului un serviciu, caci am aratat si garantat ca restul operei lui nu este atinsa de ideile lui politice.
