pe revistatimpul.ro

Sa fie oare acest volum de versuri al doamnei Nora Iuga un recurs la memoria proprie, cu ocazia implinirii frumoasei virste de 85 de ani? Sa fie un surogat pentru celebrele memorii pe care toti marii artisti si le pun pe foaie la virsta senectutii? Sau este doar arta obiectiva camuflata in spatele eului poetic subiectiv? Si totusi, poezia din debutul volumului emana o mare doza de nostalgie, de subiectivism: «au plecat. pe strada Frumoasa/ fostele mele picioare. in pantofi de lac/ ciorapi de matase cu dunga la spate./ intr-o noapte torida. portjartierele/ tin in friu. pulpe frenetice. nabadaioase/ o iau pe Selari» („light camera action”).