in Observator cultural nr. 802

La fel ca si Wong Kar-wai, Marin Malaicu-Hondrari intelege importanta atmosferei unei povesti dincolo de trama sa epica. Fumul poate da textura unei imagini cinematografice. Dar intuitia majora in Razboiul Mondial al Fumatorilor este legata de faptul ca fumul si fumatul contribuie, sporesc si amplifica erotismul scenelor. La fel ca si autorii de cinema, scriitorii (re)creeaza timp, marea miza a prozatorilor autentici este tocmai aceasta: de a „regasi”/ reinventa timpul. Imi vin in minte cuvintele lui Radu Petrescu: «Starile noastre de suflet sint aparate optice defectate imediat dupa intrebuintare». Timpul nu este niciodata regasit, cum ar spune Proust, nu recuperam trecutul prin amintire, ci doar acel timbru luminos, «acea unitate ritmica pe care se desfasoara imaginile noastre despre noi insine». Iar aceasta unitate ritmica a timpului personal este redata in cartea lui Marin Malaicu-Hondrari prin atmosfera, prin fumul care insoteste erotismul fiecarei secvente.