Memorialistul retine numeroase amanunte legate de viata redactionala, de lucrul efectiv la revista, reproducind, de pilda, discutii purtate intre membrii redactiei, pentru a creiona cit mai fidel si mai autentic spiritul publicatiei. In capitolul intitulat „In intimitatea lui Ibraileanu”, Sevastos atinge si problema relativizarii canonului literar romanesc, dictat uneori de ratiuni extraliterare. Deplinge nerecunoasterea valorii unor colaboratori ai revistei de catre „critica estetica”. De vreme ce printre acesti colaboratori nedreptatiti se numarau Arghezi, Hortensia Papadat-Bengescu, Gala Galaction, Cosbuc sau Sadoveanu, se poate lesne trage concluzia ca istoria si critica literara (estetica sau nu) le-au recunoscut acestora, foarte repede, totusi, valoarea lor pentru literatura romana, indiferent de optiunile ideologic-culturale manifestate de acestia, la un moment dat. Memorialistul aminteste si de criteriile dupa care Ibraileanu selecta textele pentru publicare: «O bucata buna trebuie sa te intereseze, sa te puna pe ginduri. Dupa ce-o citesti, sa nu-ti spui: Ei, si? Acesta-i criteriul alegerii bucatilor pentru revista in privinta fondului. […] Eu admir numai ceea ce mie nu mi-a trecut niciodata prin cap si ceea ce eu n-as fi putut face niciodata».
