in Observator cultural nr. 798

Ghetsimani ’51 e construit pe aceeasi formula – cunoscuta din alte romane ale lui Dan Stanca (din, sa zicem, Apocalips aminat, ca si din Noaptea lui Iuda ori din Mutilare) – a unui melanj intre istorie si mit, precum si a unei realitati invadate de un fantastic terifiant si devenite subiect de parabola. (E vorba de fantastic – de un fantastic similieliadesc –, nicidecum de realism magic, tine sa precizeze undeva autorul.) Un teolog polonez refugiat in Romania (Michal Kaminsky) asista, in august 1939, cu o zi inainte de izbucnirea razboiului, la o minune (constientizata, fireste, de numai citiva oameni): catedrala catolica unde se dusese sa se roage se ridica, in punctul culminant al liturghiei, de la pamint si pluteste astfel un timp nedefinit.