in Romania literara nr. 40-41

Distopia basarabeana a lui Iulian Ciocan tinteste in cele din urma sufletul larg moldovenesc. Eroii lui au in comun prabusirea in vise premonitorii: traitori ai cosmarescului, ei nu mai pot dilua realitatea in niciun sens moral. Descumpaniti, cauta dialogul cu un geaman, pentru ca repede tamaduiti ei sa pregateasca razbunari sofisticate. Finalul alegoric al romanului prevesteste tocmai caderea in rau (si) a protagonistului, imposibilitatea reabilitarii lui spirituale. Mai subtila in toate cele, realitatea amoralitatii depaseste fictiunea. Uneori, avantajul pare miraculos. Un roman ca acesta scris de Iulian Ciocan nu are cum sa nu transmita, odata publicat, impresia de deja vu. In orice caz, daca nu istoria la zi, arhirecunoscuta, atunci o istorie la indigo.