Fotograful Curtii Regale, Cartea Romaneasca, 2015, confirma o prozatoare. Simona Antonescu retraieste fotografiile lui „Franz Mayer”, le da viata asa cum o fac urmasii cu pozele parintilor sau bunicilor, cu dragoste. Cred ca din aceasta empatie s-a nascut si lumea din spatele fotografiilor, una a deplinei armonii. Punctul de plecare, fotografiile care au memorat o lume trecuta, dar memorabila in istoria noastra, pare sa fructifice si un orizont de asteptare, nostalgia dupa timpurile noastre bune, asezate. Spiritul epocii lui Carol I iese mai ales din documentatie (...). Scenele sint cu minutiozitate conturate, iar micropovestirile, reusita romanului compus/montat din aceste „capete”, se supun tot unui ceremonial, tipic povestirii sacre, incepind cu locul, imprejurarile, de obicei legate de clipa privilegiata a fotografierii (…). Fara a se inscrie in valurile prozei de azi, Simona Antonescu revine si reinvie nu doar povestirea cu functie sacra, ci si documentatia datatoare de culoarea locala.