pe fime-carti.ro

Cartea cetatii doamnelor (redactata la 1405-1406) se citeste in strinsa legatura cu Romanul trandafirului (fata de care se constituie intr-o replica antimisogina), dar si cu alte scrieri ale medievalitatii tirzii, precum Divina comedie sau Cantonierul. Insa, in mod special, autoarea reinterpreteaza cartea lui Boccaccio, De claris mulieribus (cca 1336), in sensul eliberarii de prejudecatile ce insoteau portretele de femei. Astfel, daca Boccaccio insista pe cupiditatea sau libertinajul vreunei figuri feminine (de pilda, Sempronia – fiul ei fiind Decimus Brutus, unul dintre cei care au complotat impotriva lui Cezar), Christine de Pizan numeste aceste trasaturi ale personajului drept farmec si carisma („courtoisie” si „douceur”). Mai mult, fata de Boccaccio, care isi alege exemplele de femei-model exclusiv din Antichitate, Christine de Pizan deschide Cetatea sa si doamnelor contemporane.