„Gogosar” s-a nascut in comuna Gogosu. In presa, Gogosarul toarna
gogosi – de fapt divers („gaina care naste pui vii” a fost un lait-motiv al anilor 1990) sau de natura politica. Vinde gogosi. E un gogosar.
Acest tip de viata il consuma rapid pe regele nostru: doar sase-sapte ani mai traieste dupa 1990, dar ani foarte intensi, cu salturi dintr-un cerc in altul, mereu mai sus, mereu nemultumit, eterna caricatura a parvenitului. Una dintre cele mai elocvente imagini este cea a cavoului sau, care l-a costat cam un sfert de milion de dolari: cu etaj, lift si utilitati (electrocasnice), grupate in jurul unor mese mai mari – sarcofagele. Arta, inclusiv maestri italieni clasici, raspinditi in acest imobil din mijlocul cimitirului – totul va disparea, premonitor, cu citeva zile inainte ca regele Gogosar sa plezneasca.
Un vis urit care incepe sa se stearga astazi din memoria publica, dar pe care Radu Aldulescu il zugraveste cu ardoarea si lipsa de graba a eternitatii.