pe adevarul.ro

Catalin Pavel nu le face cadouri personajelor sale. Da cu ele de pamint pina sar tandari, de zgura si de pietre pretioase. Doctor in arheologie, sef de sapaturi arheologice pe situri celebre din lume (Milet, Gordion, Troia), autorul stie ca din asta sintem facuti cu totii, din praf stelar. Si mai stie ceva, cu uluitoare intuitii de scriitor si unelte literare de poet: partea de zgura si partea de metal pur variaza alchimic atunci cind iubim.
Daca ar fi sa fie, i-as da Sofiei Coppola, cea din Lost in Translation, sa ecranizeze Nicio clipa Portasar. Sintem cu totii niste autisti, noi intre noi, fiecare pe nivelul sau de realitate, si atunci cind se intimpla sa putem focaliza, impreuna, citeva franjuri de realitate, viziunea e atit de intensa, fericirea atit de absurda, incit doar tulburarea imaginii e suportabila iar melancolia singurul elixir. Cartea lui Catalin Pavel e locul geometric al acestei tulburari. Pentru ca e un „coup de cœur”, v-o strecor in valize sau in buzunarul de la piept.