E clar din jurnalul sau, ca Steinbeck nu s-a dus in Rusia ca sa se certe cu gazdele sale, ci ca sa afle ce crede rusul obisnuit despre una-alta. N-a aflat mare lucru si cred ca si-a dat seama ca are de-a face cu o intreaga lume prizoniera a unui sistem represiv. Ca om de stinga ce era, n-a vrut s-o recunoasca explicit, cum a facut Panait Istrati dupa intoarcerea din URSS. Dar, spre deosebire de marii sai confrati americani si europeni, primiti, ca si el, cu vodca, sampanie si icre negre, nu s-a lasat pacalit de stalinism si s-a prins, inaintea altor occidentali de stinga, cu ce se maninca la el acasa comunismul victorios. Mai mult, in vremurile de glorie maxima a stalinismului, Steinbeck, omul de stinga, remarca bresele pe care capitalismul le facea in zidurile inexpugnabile ale noii orinduiri. Si nu parea deloc indispus din cauza asta.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri