in Observator cultural nr. 788

Sfinta tinerete legionara nu e, in nici un caz, raspunsul fara echivoc la seria de pusee mai mult sau mai putin intelectuale nascute de repunerea in discutie, in cadru juridic, a mostenirii legionare. Nu exista, demonstreaza Clark, un model standard al simpatizantului legionar, oameni din medii diverse, cu educatie si trasee profesionale diferite, s-au lasat atrasi de aceasta miscare pe cai dintre cele mai variate: mediul familial sau cercul de prieteni, o carte citita, preotul din sat, carisma Capitanului, credinta in superioritata natiunii, cinism oportunist. Iar „colaborationismul” cu Legiunea, al unor personalitati sau oameni obisnuiti care nu s-au implicat niciodata, propriu-zis, in aceasta organizatie, a acoperit plaje atit de vaste, incit putem deja vorbi despre un segment foarte reprezentativ al societatii romanesti interbelice. In mod evident, Legiunea Arhanghelului Mihail nu a fost un fenomen neglijabil in Romania interbelica, a fost departe de a fi o miscare marginala, iar modul in care si-a pus amprenta asupra spatiului social si politic romanesc nu poate fi ocultat prin selectia exclusiva a „faptelor de bine” postbelice ale unora dintre sustinatorii ei, naivi sau nu.