pe facebook.com

Scriam in titlu „un roman exceptional”, ma refeream la Marea petrecere, de Petre Barbu, Cartea Romaneasca, 2014. Si chiar asa este! Romanul este recomandat ca un roman de dragoste. Si este (si) asta, dar nu doar asta. Este in fapt un roman al tranzitiei noastre bezmetice, cu imersiuni in trecutul nostru nu mai putin bezmetic, desi in alt sens, un roman al urii si reconcilierii, un roman al bolii secolului trecut, care se dovedeste a fi si a secolului nostru, un roman al daruirii, adesea neintelese, dar si al inhatarii, as spune „un roman total”, daca as intelege cit de cit sensul formulei. Nu in ultimul rind un roman construit dupa regulile artei compozitiei, cu intersectari de planuri, cu contrapuncte excelente intre tonurile grave, violente, macabre si cele, cumva lirice, oricum blinde. Sint mai multe pasaje atroce la modul absolut - nu doar dintre cele de legate de suferintele provocate de cancer, ci si altele de violenta fizica aproape imposibila, dar extrem de credibil redactate. Sint si altele de un funambulesc nebun, cum sint toate cele care il au drept protagonist pe Iulian Bolozan, fost secretar UTC, cu propagada, pe judet, ajuns mare afacerist de tranzitie, unul din cei doi stapini ai orasului de la Dunare. Sigur ca destinul picaresc al personajului, fost coleg de facultate, al personajului narator, caruia ii banuiesc o puternica incarcatura autobiografica, are ceva dintr-un Ostap Bender, de proportii chiar mai mari, chiar daca lumea sa este mai mica decit Rusia NEP-ului leninist. Mi-a placut volumul de nuvele cu care a debutat Petre Barbu in 1993, mi-a placut si romanul Dumnezeu binecuvinteaza America (Nemira, cred, 1995), dar cu Marea petrecere chiar ma obliga sa citesc tot ce va mai publica. Felicitari, Petre Barbu, si vind bun la pupa!