Orhan Pamuk este sincer, marturisind cititorilor faptul ca Istanbulul copilariei si tineretii sale nu era un oras perfect, bine organizat. El a crescut vazind cum anumite parti ale metropolei se ruineaza, se degradeaza. Ulitele ca la tara din unele locuri si cladirile aflate in paragina confera un plus de autenticitate, originalitate orasului.
Volumul de fata il prezinta pe tinarul Orhan si evolutia acestuia, din primii ani de viata pina la virsta maturitatii. In acelasi timp ni se vorbeste despre scriitori, poeti, artisti, atit istanbulezi, cit si occidentali, care au luat contact cu viata din Istanbul, cu declinul Imperiului Otoman.
Inca din primii ani de viata, Orhan a fost pasionat de pictura si literatura, studiind capodoperele apartinind lui Flaubert, Gautier, Melling, Resat Ekrem Koçu, Ahmed Hamdi Tanpınar si Yahya Kemal.
Aflam totodata ca sentimentul reprezentativ al Istanbulului este melancolia, care pare ca-si exercita dominatia. Sufletul naratorului este inecat in melancolie, reusind sa evadeze prin arta.
