pe lecturile-emei.blogspot.ro

V-ati intrebat vreodata ce s-ar intimpla daca moartea ar disparea, brusc si fara justificari, din ciclul existentei umane? Daca oamenii s-ar trezi in fata posibilitatii de a trai vesnic, insa fara a fi tineri si sanatosi pentru totdeauna? Dar daca moartea nu ar fi acea forta abstracta si ineluctabila, ci o fiinta care si-ar putea opri masacrul printr-un simplu act de vointa, sau poate dintr-o curiozitate morbida a celei ce se poate juca cu soarta? Si oare moartea e aceeasi pentru toate fiintele vii? Ar face fata societatea si statul unei existente prelungite la infinit, in care trupurile matusalemice, neputincioase, s-ar acumula in mormane dezgustatoare, nedorite de nimeni, cind o intreaga tara s-ar transforma intr-un azil de batrini ce monopolizeaza resurse si epuizeaza bugete? Cine si cum va fi afectat intr-o societate care se bazeaza tocmai pe moarte pentru a putea supravietui? In stilul inconfundabil al lui Jose Saramago - paragrafe interminabile, blocuri compacte de text care sfideaza regulile gramaticale si sintaxa de manual, ignorind semnele de dialog, majusculele si punctuatia -, Intermitentele mortii ridica toate aceste probleme la care noi poate ca nu ne-am gindit niciodata, desi n-ar fi rau sa o facem.