pe decatorevista.ro

O.S.: Cum a venit ideea volumului si care e procesul tau de scriere? La inceput e o poezie si apoi vin si altele pe aceeasi tema? Si asa iti dai seama ca ar fi o idee buna un volum? Sau cum a fost, cum „te-a inspirat” microlumea din jurul garsonierei sa scrii aceste poezii?
A.G.: Cu volumul asta a fost mai intii un gind staruitor – ca exista femei care nu au talentul de a fi femei. Si am scris cinci texte. In care au inceput sa apara personaje. Apoi mi-am amintit de cuvintul „tartina” din adolescenta. Si am constatat, scriind, ca „tartina” e sinonim cu „cvasinecunoscuta” si „a gestiona o relatie”. Cred ca mai degraba m-au inspirat anumite cuvinte si zgomote. Am facut excursii pe urma unor expresii bine fixate in memorie, in trecut, dar cu radacini crescute invers, spre prezent. Pina la urma, totul e o chestiune de aducere-aminte. Cartea asta e in mare masura o carte despre limbaj. Despre cum ne marcheaza anumite cuvinte, dar si despre neputintele limbajului. Si a fost destul sa se lege citeva idei, ca apoi lucrurile au venit cumva de la sine. E o carte care se bazeaza pe legaturi. Intre cuvinte, intre personaje, intre ginduri staruitoare. Intre oameni.