in Cultura nr. 479

Dintre poetii postbelici importanti, Leonid Dimov e, probabil, cel mai nedreptatit de critica. Trebuie observat numaidecit paradoxul ca, daca oniristului i s-au dedicat comentarii extinse – putini sint cronicarii activi in ultima jumatate de veac care sa nu-i fi dedicat macar citeva rinduri –, in schimb el n-a facut obiectul niciunei monografii. 
Leonid Dimov a ramas astfel la conditia de pururi comentat, niciodata monografiat. (...) Un fapt semnalat si de Luminita Corneanu, cea care incearca sa-l scoata pe Leonid Dimov din acest adevarat handicap de receptare. Un handicap cu atit mai bizar cu cit, repet, Dimov n-a fost niciodata un marginalizat al canonului literar. (...) Dimov s-a aflat permanent intr-un loc caldut al receptarii, de unde nici n-a urcat, nici n-a coborat. De la un punct incolo, insa, aceasta stagnare ameninta sa devina ea insasi un stigmat care l-ar putea cobori pe Dimov in raftul secund al canonului.
De aceea se poate spune ca monografia Luminitei Corneanu vine la tanc, mai ales ca autoarea pare sa constientizeze impasul traversat azi de receptarea lui Dimov.