Printre putinele carti care au gasit cenzura cu garda jos, in anii ’70, a fost romanul de debut al Gabrielei Adamesteanu. Recitit azi, la 40 de ani de la aparitie
, Drumul egal al fiecarei zile te uimeste prin realismul fara menajamente si fara compromisuri al acestei cronici a vietii zilnice din Romania, care se intinde de-a lungul a peste un deceniu de comunism. (…)
Gabriela Adamesteanu stricase regulile acceptate ale romanelor obsedantiste, iar asta scriind o carte minunat construita care depasea limitele
est-eticii de la noi. Asa ca ceea ce inseamna, de fapt,
Drumul egal al fiecarei zile a fost dezvaluit de-abia dupa 1990, si nu de marii critici autohtoni, ci de comentatorii din strainatate ai romanului, care au descoperit in Gabriela Adamesteanu, mai mult decit o tinara speranta a anilor ’70, o mare romanciera, inca de la cartea cu care a debutat.