pe filosofiatis.blogspot.ro

Spectacolul narativ realizat de Giovanni Papini este, in primul rind, caricatural si demistificator. Jurnalul indiscretului Gog se transforma treptat intr-o serie de portrete in aqua forte. Autorul realizeaza, astfel, un caleidoscop al neroziei omenesti. Scopul lui principal este acela de a sfida bunul simt si de a narui prin exagerare toate ideile primite. Romanul este un Sotissier. Scriitorul atinge, fara a adinci, in sectiuni batjocoritoare, nu mai lungi de 4000 de semne, o multime de subiecte asa-zicind eterne: vanitatea gloriei (Knut Hamsun dezvaluie musafirului Gog adevarul ca notorietatea reprezinta mai presus de orice o povara), zadarnicia existentei (intr-un final, Gog renunta la avere, lasa jurnalul in miinile editorului si devine, probabil, vagabond), prabusirea civilizatiei occidentale (nimic mai nociv, in mintea lui Gog, decit orasele, edificiile si soselele), triumful nebuniei etc.